Financing is one of the biggest challenges for the structural economic transformation of Africa. Despite a major funding shortfall on the African continent, the options are not lacking in fact. Africa has a considerable financial potential, which correctly and effectively exploited could generate the sustainable development and inclusive growth that has been paid so much attention to lately. Paradoxically, this potential does not (only) emerge from external sources of financing, which seems traditionally related to Africa’s development, but from internal sources and, moreover, from an innovative approach to these sources. Foreign financial assistance is no longer a solution for Africa’s huge needs. Mobilizing the domestic financial resources of the continent is the real solution, but also the major challenge for Africa to bridge the financing gap, a prerequisite for its structural transformation and future economic development.
Africa este una din regiunile lumii ce a înregistrat cele mai mari rate de creștere economică din ultimii ani. Se estimează că și în următorii 3 ani, multe țări africane vor înregistra o rată de creștere medie de peste 4%, în condițiile în care predicțiile pentru economiile dezvoltate nu depășesc 2,1%. În ciuda istoricului și a potențialului său important pentru viitor, creșterea economică a Africii nu este incluzivă, disparitățile economice fiind tot mai mari, și mai ales, nu a determinat transformarea economică pentru o dezvoltare sustenabilă, care să genereze locuri de muncă în concordanță cu ritmul demografic galopant.
Pentru ca acest tip de transformare să se producă este nevoie să fie îndeplinite condiții fundamentale, printre care: existența unui cadru instituțional solid și a bunei guvernanțe, dezvoltarea unei resurse umane adaptate, asigurarea de mijloace tehnologice și resurse financiare inovative pentru a implementa programele și proiectele de dezvoltare.
Dintre acestea, finanțarea reprezintă una din cele mai mari provocări pentru transformarea economică structurală a Africii (potrivit uneca.org). Resursele financiare ale continentului african sunt uriașe, iar căutarea de soluții de finanțare fiabile și adecvate este o misiune dificilă, ce necesită atât competențe înalt specializate, cât și eforturi comune din partea instituțiilor internaționale, a guvernelor locale, a mediului de afaceri și a specialiștilor.
În ciuda unui deficit major de finanțare cu care continentul african continuă să se confrunte – foarte vizibil în domeniul infrastructurii și energiei, domenii esențiale pentru industrializare, la rândul său un element critic pentru transformarea structurală a economiei africane – opțiunile de finanțare nu lipsesc, de fapt. Africa dispune de un potențial financiar considerabil, care valorificat în mod corect și eficient ar putea genera dezvoltarea sustenabilă și creșterea economică inclusivă despre care se vorbește atât de mult în ultimul timp. Paradoxal, acest potențial de finanțare nu provine din sursele externe de finanțare, de care dezvoltarea Africii pare legată în mod tradițional, ci din surse interne ale continentului și, mai mult, dintr-o abordare inovativă a acestora.
În următoarele ediții ale Newsletter-ului Africa First, vom detalia opțiunile de finanțare pentru transformarea structurală a Africii, punând accent pe cele mai inovative, cu riscurile și provocările lor, dar și cu oportunitățile ce se pot evidenția pe termen mediu și lung.
Sursele tradiționale de finanțare a dezvoltării Africii, au provenit în special din afara continentului – surse externe de finanțare, precum asistența oficială pentru dezvoltare (ODA) sau investițiile străine directe (FDI). Deși au un rol important, acestea nu mai sunt suficiente pentru a răspunde nevoilor în creștere ale continentului african și pentru a asigura un ritm constant al procesului de industrializare și al altor transformări macroeconomice. În plus, unele din aceste surse, precum ODA, sunt dependente de mai mulți factori și, ca atare, fluctuante – de situația economică a donatorilor sau de schimbările (politice, socio-economice etc.) din țările cărora le sunt destinate. Ele pot crea dependență acestor țări, împiedicând în acest fel procesul lor intern de dezvoltare, inclusiv prin perpetuarea unor regimuri autoritare și a corupției. Pentru anumite țări africane, în general cele mai vulnerabile, dependența de ODA rămâne deocamdată considerabilă, putând ajunge la 70% din totalul veniturilor guvernamentale.
Investițiile străine directe, o componentă importantă a surselor externe de finanțare și extrem de dorită pe toate piețele emergente, deși în creștere la nivelul continentului, includ procente prea mici de capital privat, iar acestea sunt concentrate în câteva țări și în industrii de vârf, precum serviciile pentru afaceri, tehnologiile informației și comunicațiile.
Și în domeniul finanțării externe există multe resurse insuficient utilizate sau pentru care nu există reglementări corespunzătoare și un cadru stimulativ: transferurile de bani din străinătate, capitalurile private de proveniență externă, investițiile externe pe piețele locale de capital.
Mobilizarea resurselor financiare interne ale continentului reprezintă soluția, dar și provocarea majoră a Africii pentru reducerea decalajului de finanțare necesară transformării sale structurale și dezvoltării economice viitoare.
Sunt numeroase motivele pentru care Africa are astăzi un grad foarte scăzut de mobilizare și utilizare a acestor resurse financiare interne: dobânzi scăzute la depozite și un management defectuos al politicilor asociate acestora, care descurajează economisirea; politici deficitare și neunitare de impozitare și taxare; birocrație excesivă și suprareglementare; predispoziția de a oferi concesii și garanții de stat disproporționate companiilor străine, inclusiv politici bancare ce le favorizează, în dauna persoanelor fizice și a afacerilor locale mici și mijlocii; evaziunea fiscală; corupția; sisteme financiare nedezvoltate.
Principalele resurse financiare interne ce ar putea fi mobilizate prin strategii adecvate sunt: economisirea internă (limitată în prezent de o puternică economie „subterană” și de un nivel redus de acces la instituțiile bancare), veniturile din taxe și impozite, fondurile de pensii și fondurile suverane, bursele de valori naționale și regionale, veniturile bancare și fluxurile de capital privat de origine locală investite pe continent.
Compilation by INTREVO Development. Sources: African economic outlook, United Nations Economic Commission on Africa.
Veniturile totale din impozite și taxe la nivelul continentului african au atins un maxim de 527.3 miliarde USD în 2012, menținându-se la un nivel ridicat și în anii următori. Comparat cu totalul transferurilor din străinătate (un maxim de 236.8 miliarde USD în același an, conform datelor existente), totalurile din resursele financiare interne ale continentului sunt cu mult mai mari decât cele externe. Acest lucru se întâmplă în condițiile în care Africa înregistrează probleme majore de colectare a taxelor și de diversificare a spațiului fiscal, iar o mare parte a economiei este informală, nefiscalizată, generând pierderi uriașe din transferuri ilicite de capital.
Compilation by INTREVO Development. Sources: African economic outlook, United Nations Economic Commission on Africa.
Stoparea fluxurilor financiare ilicite (reprezentând bani câștigați, transferați sau utilizați ilegal), ce conduc la instabilitate macroeconomică accentuată, și recuperarea unei părți cât mai consistente din sumele ieșite astfel din țările africane reprezintă o responsabilitate atât a țărilor de origine, cât și a celor de destinație.
Aceste fluxuri au un impact considerabil asupra dezvoltării socio-economice, dar și a guvernanței Africii, prin diminuarea drastică a rezervelor valutare, agravarea corupției și a dependenței de creditarea externă, scăderea nivelului de colectare a taxelor și impozitelor, blocarea dezvoltării sectorului privat, perpetuarea sărăciei, descurajarea economisirii etc.
Conform unor rapoarte uneca.org, fluxurile financiare ilicite ce părăsesc continentul se ridică la aproximativ 50 miliarde USD anual, o sumă aproximativ egală cu cea a asistenței oficiale pentru dezvoltare, una din componentele de bază ale finanțării externe. Prin aceste pierderi masive de capital, cu caracter ilicit, Africa devine de fapt un „donator” financiar important la nivel global, majoritatea acestor sume fiind direcționate către destinații precum paradisurile fiscale și alte jurisdicții cu un grad înalt de opacitate fiscală și protecție a operațiunilor.
În contextul eliminării decalajelor de finanțare pentru dezvoltarea Africii, stoparea unui procent cât mai mare din fluxurile financiare ilicite a devenit un obiectiv esențial. Strategii și mecanisme adaptate, capacități și competențe specifice sunt dezvoltate în prezent, cele mai multe cu sprijin și expertiză internațională, pentru a reduce o parte din aceste fluxuri ilicite, a le pune într-un circuit transparent pe altele, precum și pentru a recupera, măcar parțial, sumele și activele transferate ilicit în străinătate.
Având în vedere nevoile uriașe de finanțare la nivelul continentului african, trebuie valorificate atât sursele externe, cât și cele interne de finanțare, simultan cu dezvoltarea unor mecanisme inovative pentru resursele insuficient utilizate, reducerea fluxurilor financiare ilicite și mărirea spațiului fiscal. Ajutorul extern nu mai este o soluție pentru Africa. Africa trebuie să se reformeze structural, punând o activitate economică sustenabilă și incluzivă la confluența unor multiple surse de capital – externe, dar mai ales interne, prezervând interesele investitorilor, diversificând categoriile acestora și portofoliile lor de investiții, creând un mediu transparent și un ecosistem financiar flexibil și eficient. Pentru Africa, nu împotriva ei.