Total external flows to Africa for 2015 were estimated at USD 208.3 billion, down from an estimated USD 212.2 billion in 2014. But the figure was predicted to pick up to USD 226.5 billion in 2016. Official development assistance (ODA) is the most important component of public external financing of Africa. Foreign direct investment (FDI) is also an important component of external financial flows to Africa, but featured by a pronounced volatility. Other sources of external financing available in Africa are: Remittances of the workers abroad, External debt financing, Foreign private capital, Foreign investments on local capital markets and Bilateral and Multilateral funds for projects aimed at mitigating the climate change.
Suma totală estimată a fluxurilor externe de finanțare a Africii – investiții străine, schimburi comerciale, asistență în dezvoltare, capitaluri private și transferurile din diasporă în anul 2015, a fost de 208,3 miliarde USD, cu 1,8% mai mică decât în 2014. Acest total al fluxurilor externe este estimat să crească din nou – la 226,5 miliarde USD, pentru 2016.
- Asistența oficială pentru dezvoltare (ODA) este cea mai importantă componentă de finanțare externă publică a Africii, volumul său total fiind de 56,4 miliarde USD în 2015, după o scădere în 2014. Proiecția African Economic Outlook pentru ODA în 2016 este de aproape 59 miliarde USD.
Valori nete oficiale ale alocărilor ODA în Africa, pe regiuni, 2004 – 2016. Sursa: African Economic Outlook © AfDB, OECD, UNDP 2016.
ODA a jucat un rol major în finanțarea dezvoltării Africii, dar ponderea sa în fluxul total al finanțării externe a scăzut constant în ultimii ani. De-a lungul timpului, ODA, care depinde mai mult de prioritățile donatorului decât de cele ale receptorului, a determinat o serie de costuri economice și politice statelor africane. De aceea, reducerea dependenței țărilor africane de ODA este unul din obiectivele Agendei 2063.
- Investițiile străine directe (FDI) reprezintă o componentă importantă a fluxurilor financiare externe destinate Africii, având însă o pronunțată volatilitate. Acest caracter este reflectat și de dificultatea de estimare a FDI: de exemplu, pentru 2015, FMI estimează o creștere de 16%, la 57,5 miliarde USD de la 49,4 în 2014, în timp ce ONU, prin UNCTAD, raportează o diminuare de peste 31%, ceea ce duce la un nivel estimat al FDI de aproape 34 miliarde USD și evident, la o scădere a volumului total apreciat pentru sursele de finanțare externe private. Estimarea UNCTAD ia în calcul diminuări considerabile de FDI în 2015 pentru Mozambic, Nigeria și Africa de Sud.
Africa a atras în 2015 FDI în special din Franța, Marea Britanie și SUA, dar și din economii emergente precum Africa de Sud, China, India etc. Destinațiile fondurilor sunt în continuare țări dezvoltate economic sau bogate în resurse (Egipt, Maroc, Africa de Sud, Mozambic, Ghana etc.), iar industriile cele mai atractive sunt cele extractive și de larg consum, precum și infrastructura. Țările care nu dispun de resurse naturale importante, dar au sporit atractivitatea pentru investițiile străine și au industrii competitive în domenii ca IT&C, retail, servicii financiare, au primit 37% din totalul FDI în 2015, comparativ cu 30% în 2010.
- Transferurile de bani din străinătate (bani trimiși de diasporă) pentru care există înregistrări oficiale reprezintă cea mai importantă și, totodată, cea mai stabilă componentă a fluxurilor financiare externe cu destinația Africa (64,6 miliarde USD în 2015, în ușoară creștere față de 2014, cu o estimare de 66,4 miliarde USD pentru 2016, potrivit African Economic Outlook). Din aproximativ 23 milioane de migranți africani, 18 milioane lucrează în Africa. Veniturile acestora provin în principal din țări precum Camerun, Coasta de Fildeș și Africa de Sud. Totuși, cea mai mare parte a acestui tip de venit la nivelul continentului este furnizat de țări precum SUA, Arabia Saudită, Franța, Marea Britanie (peste 44% din sumele intrate în 2015). Fondurile provenite din aceste transferuri sunt distribuite foarte inegal la nivelul continentului și sunt dificil de atras ca finanțări pentru investiții în țările receptor. Unele țări au lansat însă instrumente prin care banii trimiși de diasporă sunt folosiți ca finanțare colaterală în proiecte de interes pentru această categorie: educație, infrastructură, sănătate, locuințe.
Costurile ridicate ale operațiunilor bancare de transfer reprezintă un inconvenient major pentru utilizatorii lor și sunt o piedică în calea transparenței operațiunilor. Dacă la nivel mondial costul mediu de transfer a 200 USD reprezintă aproximativ 7,4% din sumă în 2015, costul pentru Africa subsahariană este de 9,5%, unul dintre cele mai ridicate; se consideră, pe de altă parte, că transferurile neînregistrate formal ar putea avea un volum până la dublu față de cele oficiale.
- Finanțare prin îndatorare externă
Datoria totală externă (așa cum este definită de FMI și Banca Mondială) reprezintă datoria către nerezidenți, respectiv suma datoriei pe termen scurt, pe termen lung (datorie publică și public garantată, privată negarantată) și utilizarea de credit FMI. Distincția dintre datoria externă și cea internă devine tot mai puțin vizibilă la nivel global (mutarea centrului de greutate de la împrumuturi în monedă străină acordate de nerezidenți, spre obligațiuni emise în monedă străină dar deținute de rezidenți; creșterea prezenței nerezidenților pe piețele interne de obligațiuni, imobiliare și capital privat). În context african apar și alți factori în acest sens, precum integrarea regională, ce aduce investitori în obligațiuni din cadrul regiunii, sau varietatea mare de monede străine în care este deținută datoria, ce face de altfel țările africane vulnerabile la multiple riscuri macroeconomice, politice sau ale cursului de schimb.
Datoria externă a Africii este în creștere (conform UNCTAD), fiind legată predominant de reducerea veniturilor din export, adâncirea deficitului de cont curent și încetinirea creșterii economice. În medie, datoria externă a Africii a crescut destul de rapid, cu 10,2 % pe an în perioada 2011 – 2013, față de 7,8% pe an în 2006 – 2009. Pentru perioada 2014 – 2017, situația datoriei externe (inclusiv estimări și proiecții) este prezentată în graficul următor:
Legenda
*Total debt outstanding of Africa (as % of GDP) **Debt service, the African countries (as % of exports of goods and services)
Sursa: African Economic Outlook © AfDB, OECD, UNDP 2016
La sfârșitul anului 2014, conform datelor African Economic Outlook, datoria externă totală a Africii era de 556,9 miliarde USD din care 145,1 miliarde USD (26%) reprezentau doar datoria externă a Africii de Sud. Din această sumă totală la nivelul continentului, principalele tipuri de surse de finanțare erau cele multilaterale – creditare de la instituții internaționale (55,1%) și bilaterale (37,6%).
Datorită creșterii economice scăzute din piețele dezvoltate, a sporit interesul investitorilor pentru obținerea unor randamente superioare pe piețe emergente, în special în Africa. Acest comportament a diponibilizat surse suplimentare de finanțare pe continent, deseori fără suficientă reglementare, iar multe țări africane au profitat de acest context. Creșterea datoriei externe a Africii este caracterizată de o schimbare semnificativă în structura datoriei, mai ales în ponderea creditării în condiții preferențiale (mai bune decât condițiile obișnuite ale pieței / cu o componentă tip subvenție de minim 25%). Ponderea creditării în condiții preferențiale din totalul datoriei externe a Africii a scăzut de la 42,4% în 2006–2009, la 36,8% în 2011–2013. În schimb, odată cu obținerea statului de țară cu venituri medii de către un număr din ce în ce mai mare de economii africane, a crescut ponderea creditării în condiții nepreferențiale, respectiv țările se finanțează mai mult prin emisiuni de obligațiuni și împrumuturi de la creditori comerciali decât de la cei multilaterali, o situație mult mai dificil de gestionat de către acestea.
Alte surse de finanțare externă disponibile în Africa, dar cu pondere mai mică în totalul fluxurilor externe sunt: Capitalurile private de proveniență externă, Investițiile străine pe piețele locale de capital și Fondurile bilaterale și multilaterale pentru proiecte vizând diminuarea efectelor schimbărilor climatice.