Perspective
The demographic dynamics, diversified natural resources and higher economic resilience than other emerging markets are some of the major advantages of the African continent. Nevertheless, Africa is facing serious shortages and challenges, such as political instability, poor infrastructure, limited access to finance, lack of electricity and technological development, development gaps between regions and high dependence on climate change. However, Africa’s economic potential will continue to atract biggest foreign investments in the coming decades, compared to other emerging markets.
Africa este un continent al contrastelor. În ciuda uriașelor resurse de care dispune, mult timp s-a considerat că nu este un loc favorabil dezvoltării unui mediu de afaceri sănătos și predictibil, fiind caracterizată de multiple riscuri și eficiență redusă. În ultimii ani, Africa s-a situat însă pe primele 5 locuri în ceea ce privește atractivitatea economică pentru investitori, numeroase corporații internaționale fiind prezente pe continent. Africa este un continent în plină expansiune, care va oferi oportunități din ce în ce mai diversificate pentru viitor și care va dobândi o relevanță economică din ce în ce mai mare la nivel global.
Unul dintre principalele avantaje (dar și provocări) economice ale continentului african îl constituie dinamica demografică. Având una dintre cele mai tinere populații din lume (în multe țări, media de vârstă este sub 20 de ani), se estimează că Africa va înregistra cea mai mare rată de creștere demografică la nivel global până în 2050. Potrivit unui studiu efectuat in 2015 de Națiunile Unite, în valori nominale, din cele 2,4 miliarde de persoane estimate a se adăuga populației globale în intervalul 2015 – 2050, 1,3 miliarde se vor naște pe continentul african. Forța de muncă africană o va depăși pe cea europeană și asiatică. Ponderea factorului demografic în dezvoltarea economică este în creștere, populația africană tânără, utilizatoare de tehnologii de ultimă generație, fiind din ce în ce mai implicată în afaceri și politică.
Sporirea populației și a veniturilor / familie au dus la dezvoltarea clasei de mijloc, transformând Africa într-una dintre cele mai mari piețe ale viitorului, cu o creștere anuală a PIB-ului la nivelul continentului de peste 5% în ultimii 15 ani.
Resursele naturale diversificate reprezintă un alt factor de atractivitate al Africii. Continentul are o paletă extrem de variată de resurse, regenerabile și neregenerabile, însă neuniform distribuite și aflate în stadii diferite de dezvoltare, o proporție semnificativă fiind încă slab exploatată. De asemenea, Africa dispune de un potențial semnificativ pentru dezvoltarea agriculturii, ceea ce îi poate permite să joace un rol important în asigurarea securității alimentare la nivel mondial.
Indicele prețului, pe tipuri de resurse / materii prime la nivel mondial – valori lunare Ian 2011 – Ian 2016.
În ultimii ani, reziliența economică a Africii a crescut, ceea ce o distinge de alte piețe emergente. Multe țări africane au reușit să mențină creșterea economică în 2014 și 2015, în ciuda scăderii prețului petrolului și al altor materii prime, a izbucnirii epidemiei de Ebola și înmulțirii atacurilor unor grupuri teroriste de sorginte islamică precum Boko Haram (Africa de Vest) și Al-Shabaab (Somalia). Acest lucru se datorează în mare parte diversificării economiei, prin dezvoltarea industriilor non-extractive, a tehnologiei, serviciilor și producției, ceea ce a determinat reducerea dependenței de exploatarea resurselor naturale.
Dezvoltarea instituțiilor democratice și reformele politice au dus la creșterea stabilității și reducerea corupției în multe state africane, creând condiții favorabile pentru integrare regională și dezvoltarea investițiilor.
Africa nu este însă lipsită de riscuri și provocări, multe dintre acestea generate de propriile vulnerabilități. Schimbările sociale majore și rapide, ca de exemplu procesul accelerat de urbanizare și ruptura de comunitățile și valorile tradiționale, au determinat polarizarea societății, creșterea gradului de sărăcie și a șomajului, în special în rândul tinerilor. Deși dinamică, dezvoltarea economică nu ține pasul cu ritmul de creștere a populației. Depinde de factorii decidenți și de politicile investiționale ca avantajul demografic din țările africane să nu se transforme într-un risc social major: concentrarea creșterii populației într-unele dintre cele mai sărace țări ale globului va face din ce în ce mai dificilă eradicarea sărăciei și a inegalității sociale, combaterea foametei și a malnutriției, furnizarea serviciilor minime de sănătate și educație, consolidarea unei piețe a muncii care să răspundă nevoilor în creștere ale țărilor africane.
Infrastructura inadecvată sau inexistentă în multe regiuni, accesul limitat la finanțare, lipsa energiei electrice și a tehnologiilor sunt câteva dintre dificultățile cu care se confruntă economia africană, cu impact negativ asupra investițiilor străine. Decalajele de dezvoltare între regiuni au devenit din ce în ce mai evidente în ultimii ani. Resursele primare joacă încă un rol esențial în majoritatea economiilor africane, motiv pentru care scăderea prețurilor materiilor prime la nivel global a afectat echilibrul economic al multor țări de pe continentul african.
Dependența de schimbările climatice, precum și exploatarea excesivă și neglijentă a resurselor, care duce la distrugerea unor ecosisteme unice în lume, sunt de asemenea factori care influențează dezvoltarea economică și socială a Africii. În prezent, aproape un milion de copii din Africa de est și de sud suferă de malnutriție acută severă din cauza secetei care afectează continentul, iar ONU estimează că aproximativ 14 de milioane de oameni din sudul Africii ar putea fi afectați de foamete în cursul acestui an.
În ciuda unor progrese evidente în domeniul bunei guvernanțe, instabilitatea politică se menține în unele state africane, ceea ce se traduce în instituții slabe și corupție endemică. Afilierea la anumite familii și loialitatea față de acestea sunt adesea mai puternice decât raporturile instituționale, iar conflictele determinate de accesul la resurse și distribuirea acestora între diferitele grupuri sociale rămân o practică actuală. Riscurile asociate proceselor electorale din unele state din estul și vestul Africii vor persista în 2016, fiind posibile mișcări sociale și violențe. De asemenea, multe țări au dezechilibre economice majore (deficit fiscal, deficit de cont curent, grad de îndatorare în creștere), care le fac și mai vulnerabile la șocurile externe, determinând creșterea inflației și scăderea încrederii investitorilor.
Cu toate acestea, potențialul incontestabil al continentului african, reflectat în creșterea economică, va continua să atragă în deceniile următoare cele mai mari investiții străine directe, comparativ cu alte piețe emergente. Investițiile vor fi stimulate de creșterea cererii de consum: se estimează că până în 2030 țările africane cu cea mai mare populație (ex. Nigeria sau Africa de Sud) vor cheltui 2,2 mii de miliarde de dolari pe bunuri de larg consum, reprezentând aproximativ 3% din consumul la nivel mondial. În cazul în care prețurile materiilor prime se stabilizează, chiar dacă nu vor crește, Banca Mondială prevede o mărire constantă a PIB-ului Africii în perioada următoare – 4,2% în 2016 și 4,7% în 2017-2018.